Despre Capuse

Despre Capuse

Fapte, indentificare si control

Inrudite indeaproape cu paianjenii, capusele sunt insecte parazite care se hranesc cu sange. Ele habiteaza in locuri umbroase, cum ar fi: paduri, vegetatie semi-alpina si zone inverzite cu multa vegetatie. Incapabile de zbor, acestea ataca orice animal care trece pe langa locul lor de repaus. Se ataseaza de gazda pe timp de cateva zile. Pe gazde consuma o anume cantitate de sange, pentru ca mai apoi sa se desprinda. La fel ca si tantarii aceste insecte sunt capabile sa trasmita mai multe boli prin saliva in timp ce se hranesc. Exista aproximativ 850 de specii de capuse, pe teritoriul globului, clasificate in doua familii, in functie de structura organismului: Ixodidae si Argasidae.

Familia Ixodidae este formata din capuse care poseda un strat exterior numit “scutum”. Prin urmare acestea sunt cunoscute sub numele de capuse cu cochilia groasa. In Romania, cele mai importante capuse cu cochilia groasa intalnite la caini si pisici sunt Rhipicephallus sanguineus, numita si capusa maronie, Ixodes canisuga si Ixodes hexagonus (capusa ariciului, care poate trece si la pisici).

Familia Argasidae include capuse cu cochilia moale. Organismul acestora este lipsit de scut. O argasida are capul dispus ventral (pe partea inferioara a corpului), iar daca este privita de sus, capul nu se poate vedea.

Program de preventie:

Chiar daca sunt mici ca dimensiune, aceste insecte sunt un pericol real pentru populatie si pentru animalele de casa. Sunt cunoscute ca si purtatoare ale bacteriei care provoaca boala Lyme. Cea mai buna metoda de preventie este combinarea solutiilor de protectie personala, cu lucrari de intretinere a spatiului verde. Aceste lucrari sunt sustinute cu un program specific de tratament contra capuselor.

Ciclul de viata al capuselor este de 2 ani si acestea pot sa apara in orice perioada incepand cu luna martie pana in luna octombrie. Pentru preventie se recomanda sa se apeleze la un specialist https://deratizaredezinsectiebrasov.ro/ pentru o inspectie si un program de tratament corect pentru zona de spatiu verde pe care o administrati.

Semnele cele mai evidente al unei infestari cu sobolani, le reprezinta vizualizarea lor faptica – vii sau morti. Sobolanii prefera sa ramana ascunsi, daca au suficient spatiu pentru habitat. Observarea lor denota o infestare ajunsa intr-un stadiu avansat. Atunci cand spatiul devine limitat din cauza unei populatii supradimensionate, sobolanii sunt fortati sa iasa la exterior. Prezenta excrementelor de sobolani indica prezenta unor indivizi sanatosi si capabili de reproducere. Sobolanii au, de asemenea, obiceiul de a lasa urme de murdarie sau de grasime de-a lungul galeriilor acestora.

Daca aceste semne nu sunt evidente, atunci trebuie sa se inspecteze aria din jurul spatiului vizat pentru a depista prezenta acestor rozatoare. Orice tip de vegetatie densa sau de zone de depozitare gunoi sau materiale, poate sa favorizeze prezenta acestor daunatori si dezvoltarea lor. Sobolanii tind sa pastreze trasee prestabilite si sa nu se indeparteze de acestea. Sobolanii norvegieni cauta locuri joase, gasite in zonele de delimitare a vegetatiei, sub radacinile arborilor sau la marginea pavajelor si bordurilor neintretinute corect. Sobolanii de acoperis cauta locuri pentru habitare in zonele din interiorului mansardelor, podurilor sau sub zonele de tavan ale cladirilor. Totusi se pot intalni si in orice alta locatie care nu este frecventata de oameni.

Sobolanii cauta sa roada in permanenta materiale de esenta tare cum este plasticul sau lemnul. Prezenta materialelor deterioate sau a gaurilor mari in zona podelelor si a peretilor indica semne sigure de infestare. Urmele de dinti ale sobolanilor sunt mari si in relief.

In caz de infestare, cel mai bine este sa apelati la un prestator local si autorizat pentru tratament D.D.D., care sa implementeze un plan de tratament verificat si in conformitate cu mijloacele de tratament moderne. Chiar daca exista acces direct la o mare gama de capcane de captura rozatoare, ele dau rezultate doar pentru capturarea de specimene individuale si nu pot sa faca fata unei infestari majore. In plus, sobolanii au tendinta de a evita orice sursa de hrana sau obiect nou aparut in traseele lor si uneori acest lucru evidentiaza ideea ca nu toate variantele de control si de combatere sunt eficiente.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?